acest acum iremediabil
ne-a ros durerea până la carne
și nu a mai rămas nici timp
nici întrebarea de ce am lăsat firescul
înghesuit în sânge
ca un fragment de schijă și adevăr scuipat necredincios
în cuvântul oamenilor
de rând

suntem ceea ce nu a trebuit niciodată
culori ușor răsturnate în patul de spital
nefolosite până la luciditate
răzbunându-se de o imaginație nevindecabilă
despărțire din despărțire

mâine aș vrea să fii personajul meu preferat
un pretext pentru omorurile de mai târziu
când nu mai răspundem
nici de mâini
nici de picioare
fictivi și confesivi până la umăr
urmați și neurmați
de însfârșit